Am vorbit ieri cu o prietena, ca azi sa merge la Targu Jiu, sa facem cateva cumparaturi. A venit ziua urmatoare ( adica azi ) am urcat in masina, si ne-am tirat la Tg-Jiu. Ajunsi aici, ne-am oprit la un restaurant sa bem ceva rece pentru a ne mai racorii dupa caldura pe care am suportat-o pe drum. In timp ce ne savuram bauturile ( eu o apa minerala, colega o cola ), vine un “puradel” de vreo 17-18 ani la noi ( mai mult la mine ) cu 2 ceasuri Armani ( bineinteles facaturi ) si ma intreaba daca vreau, eu ii raspund ca nu ma intereseaza, el insita sa mi le arate, si il intreb cat vrea pe unul, la care el imi spune “unu jumate”, atunci am bufnit in ras, vede ca ma uit cam urat la el, incepe sa imi arate cat de rezistent este, ii da foc la sticla de la ceas ( imi zice ca e cristalizata ), mai da si cu bricheta in geam sa imi arate ca e rezistent. La care eu ii zic ca ii dau 20 de lei pe unu, face o fata la mine, ca si cum l-as fi injurat si da sa plece.
Se intoarce iar al mine, si zice hai opt sute, mai sta ce mai sta, iar ii dau cu “NU” in fata, imi scade la sase sute . . . . am ajuns pana la doua sute (20 lei ) pe bucata , dar tot nu le-am luat. A vazut ca nu ii merge cu mine a plecat si mi-a zis ca regret . . , aha….

Adevaru e ca daca mai stateam putin de capul lui le luam pe amandoua la 30 de lei. Ceasurile aratau bine, se vedeau ca sunt noi, nefolosite, dar de unde bani, nu am avut la mine decat 70 de lei, si aia i-am dat pe o pereche de papuci.

Daca stai si te gandesti, fac astia bani din orice, daca am ajuns de la cat a cerut el de la 150 de lei, la 20 de lei, deci era clar ca ceasurile alea erau “fur-gasite” . Nici ei nu o duc prea bine . . ., ar fi in stare sa o vanda si pe mãsa sa faca bani

Tiganii saracii de ei