Desi povestioara asta trebuia spusa acum ceva timp, pentru ca au trecut iarna . . . adica nu chiar iarna, ci cele mai importante evenimente din iarna, cum ar fi Ajunul ( ziua in care vine Mosu cu sacul de cadouri pentru toata lumea) si anul nou, eveniment care sarbatoreste trecerea intr-un an nou.

Nebuia a inceput cu cateva zile inainte de a veni Craciunul. Stateam si noi ca prietenii la un paharel de vin cald, si deodata la unul dintre prieteni ii vine o idee aproape geniala.

“- Ce ar fi ca maine sa plecam la Predeal, pentru o saptamana?”

Ma numesc David Stefan, locuiesc in Motru Judetul Gorj si pe data de 23 decembrie 2011 am implinit 2 anisori. Tot ce imi doresc este sa ii vad pe mami si tati bucurosi.

Va cer ajutorul material pentru a castiga batalia cu cancerul (HEPATOBLASTOM cu determinari secundare pulmonare – adica o tumoare de 13/8/11 cm pe ficat + 9 noduli in plamani)

Am nevoie urgenta de cel putin 95 000 euro pentru a face tratament in Israel.

Va rog ajutati-ma!

Pentru mine fiecare leu conteaza!

detalii puteti obtine la numerele de telefon de mai jos

Iarna iarna unde esti, nu prea mai am parte de tine decat prin povesti. Iata ca am facut si un mic vers asa de inceput de viata de blogging. Iarna a fost asa de mult asteptata incat ea a venit dar nu s-a vazut nimic . Cel putin la noi in oras a inceput deja sa vina primavara, iarna neexistand deloc anul acesta, nici macar un fulg de nea,ceva, o lapovita, un ger sa ne mai trezeasca cumva realitate, sa ne dam totusi seama ca este iarna . . . nimic….nimic….. Noroc ca am mai facut o iesire mica la munte de am vazut si eu zapada, ca asa doar la televizor si poze o vedeam anul asta .

In fine deocamdata doar atat am avut de spus, vreau sa va urez tuturor care ma mai urmaresc un sincer La Multi Ani, si stati pe aproape, revin

Ei da, uite ca dupa aproximativ 3 luni de zile am mai ajuns si eu sa scriu.Nu ca as avea despre ce sa scriu, dar am zis totusi sa imi mai bag eu “coada”prin blogging. Am incetat sa mai scriu din motive de neinspiratie, nu am simtit ca s-a petrecut ceva in viata mea astfel incat sa impartasesc cu toata lumea care mai trece pe aici. Pe langa motivele lipsei de inspiratie a mai fost si treaba cu serviciul. Am reusit si eu dupa un an de zile sa ma angajez, bineinteles, nu pe ce am vrut eu sa ma angajez dar am reusit, si nu prea am mai avut timp de nimic. Program de la8 la 7 seara care te termina, desi obositor nu este dar este indeajuns incat sa iti strice tot cheful de a mai face altceva .

Dar sa nu vorbim despre asta, iata-ne intrati in luna lui decembrie, zapada inca nu a ajuns si pe strada mea, nici poleiul, a ajuns doar frigul, ceea ce ma face sa cred ca va urma o iarna… o iarna… oarecare. Pela voi a cazut vreun fulg?

1 Decembrie a trecut pe langa mine, ca apa peste pietre, nici macar nu am simtit ca a fost sarbatoare . . . asa este atunci cand munceti la patron numai bani vede in fata ochilor, daca nu are bani parca nu poate respira . . . off… banii aastia i-a prostit pe toti in fine. Asta ca sa nu mai zic ca se aproprie si Sf. Nicolae, ziua cadourilor, ziua in care copii isi pregatesc ghetutele cu grija pentru ca Mosul sa le umple de bunatati si de jucarii…….. brrrr… ce vis frumos, nici asta nu se mai gaseste in ziua de azi, sau macar entuziasmul ca vine mosul parca nu il mai vad in copiii de astazi, ciudat, ori m-am prea maturizat eu, ori copii sunt mai “realisti”?

Sa ne auzim cu bine

Dupa mai mult de o luna de cand nu am mai scris absolut nimic, uite ca a venit momentul sa mai scriu si eu ceva. Desi nu o sa fie foarte mult, pentru ca deh… nu prea asa vea ce sa povestesc. Lipsa timpului, este din vina serviciului, nu mai am tmp ( chef ) seara cand ajung acasa sa mai scriu ceva, asta oricum, nu ca as fi avut atat de multe subiecte de discutat, sau de spus de pe suflet dar deh… . Ce m-a facut defapt sa scriu acest articol este filmuletul de mai jos. Uitati-va la el pentru ca nu are rost sa mai scriu ceva despre el, totul vine de la sine